Ea

A încetat de mult să mai încerce să mulțumească un bărbat,
A încetat de mult să mai plângă
Pentru că nu se potrivea
Și locul ei nu a fost niciodată
În limitările prea înguste
La care pământenii
Se așteptau de la ea…
Lacrimile s-au uscat.
Ea a ieșit din exilul
Și din tot ceea ce a fost impus asupra ei.
Își cheamă înapoi vocea
Și învață să exprime inexprimabilul
Și să dea voce lucrurilor negrăite.
Învață să curețe toată trauma și durerea
Și, pășind pe linia ancestrală,
O curăță și pe aceasta.
Pe măsură ce Mama Pământ se vindecă,
La fel face și ea…
Și întreg cosmosul o susține.
Descoperă că este o mare diferență
Între a te simți singur și pierdut,
Și a alege să mergi pe calea ta de unul singur;
Căci, adevărul este că ea nu e niciodată singură:
Descoperă că este în cea mai bună companie divină,
Care nu e limitată de convenții pământene și sisteme false de credință,
Și înflorește în iubire necondiționată.
Învață de la compania divină, în fiece clipă,
Să fie în puterea, în adevărul, în integritatea ei,
Și să nu le compromită în niciun chip,
Căci trebuie să rămână fidelă sufletului ei,
Propriului Creator, și a ceea ce a fost creată să exprime
Și să reflecte înapoi către Divinitate.
Întâlnește frați și surori de suflet,
Care au trecut prin cele mai grele încercări,
Prin moartea vechiului Adam și a vechii Eve,
Și care devin tovarăși de suflet
Pe noile cărări pe care le deschide pentru umanitate.
Ei nu cunosc rivalitatea,
Căci fiecare suflet are calea sa,
Și propriile umbre pe care să învețe să le iubească
Și cu care să lucreze, și pe care să le depășească.
Iar fiecare suflet are propria sa chemare și propriul scop,
Și ceea ce trimite înapoi către Divinitate e unic.
Fiecare are propriul loc și propria expresie a sufletului
De experimentat sub Marii Sori Centrali.
Învață să își țină inima deschisă, orice s-ar întâmpla.
Și să nu renunțe niciodată…
Chiar dacă uneori se simte obosită și slăbită,
Ea se avântă pe calea ei,
Și îi inspiră pe drum și pe alții să facă la fel.
Învață să se iubească și să aibă grijă de ea
Și să descopere că iubirea se află într-adevăr peste tot.
Ea nu este niciodată absentă,
Ci doar își schimbă forma și expresia.
Iar profunzimea ființei sale
Găsește uimire și admirație
În miracolele iubirii care se arată în viața ei
În atâtea moduri,
Pe care nu le-ar fi găsit niciodată
Dacă nu ar fi avut curajul de a-și trăi
Chemarea și scopul sufletului,
Adevărul cel mai înalt al sufletului și expresia sa –
Chiar dacă pe drum, a pierdut familie, prieteni, iubiți.
Îi binecuvântează, căci au învățat-o lecțiile valoroase
Ale iubirii de sine și ale creșterii dincolo de norme,
Astfel, găsindu-se pe sine, în pronfuzimile interioare.
Ea este iubire în expresie și acțiune,
În respirație și în vorbire,
În dans și în cântat,
În tot ceea ce creează,
Ea merge pe propriul ritm
Și pe muzica din interiorul sufletului ei
Și cântă noi cântece
Din profunzimile inimii și ale ființei,
Cântece ale inimii, cântece de iubire,
Cântece-creatoare, în ton cu Cosmosul,
Acolo unde îi este locul de drept.

Sursă

Traducere: Dayanara

zânăăă

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s